Ganduri pentru mine, pentru tine..

Wednesday, November 29, 2006

Teze

Cele mai incarcate momente din clasa a X-a de pana acum au fost (si continua sa fie) ultimele doua saptamani. Lucrari, ascultari, proiecte de predat care ne-au mancat noptile si nu numai, iar acum, vin si tezele. M-am bucurat degeaba ca vineri sunt libera, pentru ca trebuie sa profit la maxim de acest weekend prelungit pentru a incerca sa pricep ceva la fizica. Am teza luni. Abia dupa ce scap si de teza la matematica pot sa rasuflu usurata, la informatica si romana nefiind greu deloc.

Oricum, avand in vedere ca nu am prea dormit in ultimele zile, acum sunt foarte obosita, dar maine scap de proiectul despre basme la romana, deci pot sa fiu fericita si pot sa ma concentrez asupra fizicii. Tot ce mai imi lipseste este un profesor care sa imi explice si mie ceva. Stiu ca se zice ca termodinamica e usoara, dar asta nu ma face sa inteleg ceva.


Cred ca se observa lipsa de coerenta, asa ca ma duc sa dorm. Apropo, la multi ani pentru ziua nationala si pentru Andrei si Andreea!

Sunday, November 26, 2006

.......#2

Merita sa te indragostesti...fie si numai pentru acel fior de placere pe care il simti cand te ia de mana prima oara...pentru fluturasii din stomacel pe care ii simti atunci cand isi apropie fata de a ta si iti sopteste vorbe care o sa iti ramana intiparite in minte..sau pentru fericirea care te cuprinde gandindu-te la el, atunci cand nu este langa tine. Ziceam ca nu o sa mai las sa mi se intample asa ceva. Ziceam ca e ok daca stau cu cineva la care nu tin. Ziceam ca nu mai vreau relatii de lunga durata pana nu implinesc 20 de ani. Ziceam atat de multe, lucruri de care in momentul asta nu mai imi pasa, acum este EL aici si totul e bine din nou. Viata e frumoasa, nu??


Later edit: Ba nu, nu e...am uitat ca maine ma asculta la fizica..si ghici cat de mult am invatat..si ghici in ce stare sunt...

More later edit: Inca un mass care mi-a placut la nebunie:

" Vorbe dulci sunt usor de spus, lucruri dragute sunt usor de cumparat, dar oameni de treaba sunt greu de gasit. Viata se termina cand tu incetezi sa visezi, speranta moare cand tu incetezi sa crezi, dragostea se termina cand tu incetezi sa mai tii la cineva, prietenia se sfarseste cand tu nu mai imparti. Asa ca imparte cu cine crezi ca iti este prieten, iubeste fara conditii, vorbeste fara intentii, daruieste fara motive, tine la cineva fara explicatii!! E inima adevaratei prietenii. "

Si mai era un citat despre prietenie, nu mai stiu de unde l-am luat, dar suna cam asa:

" Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat, obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni.Restul vine de la sine.."

Thursday, November 23, 2006

Pentru prieteni

La inceputul anului mi-am propus ceva. Ca pana in decembrie o sa cunosc foarte multi oameni noi. Oameni cu care in mod normal nu as fi schimbat nici doua vorbe. Oameni.

Asa ca am inceput sa ies si prin alte locuri, nu numai prin acele parti pe care le cunosc atat de bine, care nu mai au niciun secret. Pentru ca nu prea aveam idee de unde sa incep, am zis ca cel mai bine imi intreb prietenul daca nu vrea sa mai imi prezinte vecini, rude, prieteni. Si asa am cunoscut multa lume. Din diferite cartiere, din anumite cercuri, anturaje, medii, in care fiecare se comporta firesc, insa pentru un strain modul de manifestare a diferitelor stari parea ciudat. Poate si varsta lor isi spunea cuvantul, dar in general am ramas dezamagita. Lucru clar, majoritate baietilor vor numai cateva lucruri de la fete, de la alte persoane in general, si nimic altceva. Deci, incet-incet am renuntat. M-am multumit cu prietenii mei langa care nu ma simt o straina.

Asta pana astazi. Cand credeam ca nimic nu ar mai putea salva promisiunea facuta pe 1 Ianuarie 2006, cineva mi-a dat peste nas. M-a facut sa imi dau seama ca mai sunt oameni care te inteleg, care gandesc ca tine, care apreciaza aceleasi lucruri. Oameni placuti. Din toate punctele de vedere. Alaturi de care ai putea sta oricat, fara sa te plictisesti.
Vorbaret, zambitor, cu un simplu salut, mi-a (re)adus zambetul larg si mi-a inveselit ziua si asta spune totul. Un om adevarat si nu numai din motivul asta. Stie sa faca lumea un loc placut.

Probabil prietenii sunt cel mai de pret bun. Mai ales ca nu sunt ai nostri, doar stam langa ei, convietuim, ne ajutam. Totul este o simpla optiune..eu il aleg sa fie cel mai bun prieten al meu si invers. Si profitam cat putem de mult.

Anul asta mi s-au cam terminat sarcinile, promisiunile.Acum incep sa ma gandesc la noi provocari pentru la anul, cand sper sa am parte de aceleasi bucurii pe final, pentru ca numai dupa ce ai trecut prin mai multe lucruri neplacute, inveti sa le apreciezi cat poti de mult pe cele placute.

Sezonul "open-mall"

De ceva timp, peste tot, in fiecare oras se deschid malluri. Nici Pitestiul nu se dezice, asa ca iata si aici 2 malluri noi. Daca anul trecut au fost terminate Metro si Pic (pe autostrada, la cativa km de oras), anul acesta este randul altor doua, de data aceasta in oras: Kaufland- care a fost deja deschis si vizitat de intreaga suflare- si Euromall- la care inca se lucreaza, aici au ceva mai mult de munca, deoarece construiesc si pasaje supraterane, insa o sa merite asteptarea. Va gazdui primul KFC din oras, cinema, magazine variate si au chiar si un mic parc pentru copii. Pentru mine, acest mall prezinta cel mai mare interes, pentru ca este langa casa mea. Si este si pe malul raului. Nimic mai frumos.

Oricum, astazi, fiindca am terminat la ora 12, am mers si noi cu clasa (cativa colegi) la Kaufland. Este situat langa liceul nostru, asa ca e perfect. Acolo, o doamna foarte amabila ne-a dat cosul, pentru a nu mai plati noi 50 de bani. Toate bune si frumoase pana aici. Au loc pentru bagaje la intrare, preturi mici, o gama destul de variata de produse, multe raioane in care zici ca esti in rai (de exemplu cel cu dulciuri, sau cel cu jucarii-mereu am avut o pasiune pentru ursuleti :D).
Insa trebuia sa aiba si ei un punct slab: spatiul. Interiorul e mic, si destul de inghesuit. Sau cel putin asa ni s-a parut noua, fiindca era aglomerat. Suntem romani, nu, si suntem curiosi din fire, sa vedem ce e prin magazine. Eu una stiu ca mor de curiozitate. Mereu.

Dar sa ne intoarcem la mall. Acum stim unde ne vom face cumparaturile de acum incolo. Stim de unde sa ne luam mancare cand suntem mai liberi. Stim unde sa chiulim (asta mai putin pentru ca 1. nu chiulim si 2. nu am chiuli tocmai intr-un magazin, dar este o optiune :D). Si mai stim ceva....ce o sa facem cu banii economisiti. Aa, si alt lucru care imi place: iti dau 1 leu inapoi daca astepti la coada mai mult de 10 minute. Nu e prea mult, nici ca suma, nici ca timp, dar numai gandul ca vei plati mai putin cu 1 leu niste produse care oricum sunt mai ieftine te atrage.

Orasul se modernizeaza. Si asta e un lucru foarte bun, progresul creaza locuri de munca, deci o viata mai buna, deci oameni mai fericiti si mai harnici. Nimic nu e mai neatragator la un oras decat atitudinea locuitorilor nefericiti. Sunt mai ciufuti, mai neospitalieri, mai ciudati in final.

Deci, welcome Kaufland!

Wednesday, November 22, 2006

Sagapo!

O banca, intr-un parc gol. O sticla de apa zace parasita langa tigara stinsa in uitare. Este noapte..tarziu. O umbra se contureaza pe iarba proaspat udata. Se aseaza pe banca. Ofteaza. O lacrima ii atinge mana. Asta spune totul, este oglinda suferintei lui. Au trecut numai cateva luni de cand ii spunea ca este totul pntru el, ca viata lui s-a schimbat, ca vrea sa fie a lui pe veci. Si au trecut numai cateva saptamani de cand ea ii promisese totul, de cand ii raspunsese senin, ca si ea simte acelasi lucru. Si acum? El pleca, ea pleca..drumurile se desparteau. Isi sterse lacrima, se ridica, si pleca gandind .. ca suferinta ii va fi indulcita de alte promisiuni, ale altei fete, in alt oras.

Cu perna tinuta strans in brate, la fereastra, cu gandul la el, ar vrea sa schimbe totul. Ar vrea sa mai incerce o data, de data asta oferind totul. De data asta fiind deschisa si sincera. Ca la inceput. Pentru ca impreuna erau unul, si nimic altceva nu mai conta. Unde sunt acum orele acelea pe care le petreceau vorbind despre nimicuri, in ochii altora, dar care insemnau lumea intreaga pentru ei? Unde sunt sentimentele ce ii legau? Unde sunt prietenii aceia care te sprijina in momentele grele, care te impaca, care te ajuta? Vroia sa fie singura...singura cu el, cu amintirea lui, cu gandul la el..desi nu se va mai intoarce niciodata. Nu va mai trai acelasi lucru, iar, alaturi de el.

Si asa se incheie un nou capitol al cartii, al povestii lor. Ultimul. De la inceput pana la sfarsit, un vis...ireal in final.

Tuesday, November 21, 2006

.......

De data asta chiar ca a cam trecut toamna...si de data sunt fericita ca este asa. Poate sunt grabita, dar fiindca imi plac foarte mult colindele, am inceput deja sa la (re)ascult. Intotdeauna am zis ca iti inunda sufletul cu bucurie. Mai ales seara, cel mai frumos moment al zilei (dupa mine, pentru mine). Daca iubesc ceva, atunci iubesc apusul de toamna la malul marii. Mai ales ca de fiecare data ai impresia ca este ultimul si il traiesti din plin. E ciudat cum ajungem sa apreciem lucrurile abia atunci cand ele reprezinta sfarsitul. Carnavalurile-sarbatori ale sfarsiturilor- sunt evenimente unice, si speciale. Nu este ca la orice petrecere, bal, sarbatoare in general. Lumea traieste din plin si apreciaza. Si se bucura. Si apoi o iau de la capat, recunoscatori.

In seara asta mi se succed in minte zeci de imagini...in mare parte pentru ca astazi s-ar fi implinit 8 luni...si pentru ca ascult melodia mea preferata..si poate pentru ca am febra. Si aici s-a dus tot romantismul. Dar ramane melancolia. Cu fereastra deschisa, cu lumina stinsa, cu un ceai in mana si privind stelele, totul revine la normal incet-incet. Maine este o noua zi, una obisnuita, dar unica in felul ei. Revenind la cotidian, doar maine voi putea sa imi stric si mai rau media la fizica. Si doar maine ma voi putea bucura de prietenia colegilor. Si doar maine voi putea adormi gandindu-ma ca fiecare sfarsit este un nou inceput, si merita sa zambesc pentru asta.

P.S.: Si pentru ca tot scriam acum cateva zile un post despre massuri, am mai primit unul care mie mi-a placut foarte mult:

"Un prieten OARECARE, cand te viziteaza, actioneaza ca un invitat. Un prieten ADEVARAT deschide frigiderul si ia ceea ce are nevoie. Un prieten OARECARE gandeste ca prietenia s-a terminat dupa o discutie aprinsa. Un prieten ADEVARAT stie ca nu exista prietenie fara lupta. Un prieten OARECARE spera ca intotdeauna esti acolo pentru el sau ea. Un prieten ADEVARAT intotdeauna va fi acolo pentru tine."

Sunday, November 19, 2006

Google it!

Cred ca toata lumea are momente in care pur si simplu uraste massurile de pe Y!msg. Si ma refer la cele de genul "Daca nu trimiti mesajul asta in 2 min iti moare pisica". Oricum nimic nu se va intampla, indiferent daca trimiti sau nu. Dar momentul in care le primesti este cel mai prost posibil. Sa zicem ca esti ocupat, vorbesti cu zeci de persoane, nu mai ai loc, spatiu, timp, nervi pentru altii care nu au ce face si trimit pentru ca "nu riscam [mass]". De parca mai este cazul sa precizeze ca e mass. Foarte putine merita, si pe acelea le pot numara pe degete.

Dar totul a pornit de la niste statistici peste care m-am uitat, legate de blogul asta, ce au mai cautat oamenii pe Google si i-a adus pe pagina asta. Una dintre cautari era "massuri frumoase", si cautate nu de o persoana, ci de cinci!!! Si eu care credeam ca cei care trimit massuri nu au ce face, si, de plictiseala, se apuca sa scrie cateva chestii, le trimit si apoi spera sa intre lumea pe ei si uite asa se incheaga o conversatie. Mda...dragut, ma bucur pentru ei, dar eu chiar nu am chef. Si daca le zici ca te deranjeaza, mai rau ii provoci, si in felul asta nu mai ai alta solutie decat sa iesi sau sa stai invisible.

Oricum, credeam ca sunt putin mai creativi, nu doar copiaza chestii de pe Google. De aia sunt atatea massuri care seamana intre ele..

Friday, November 17, 2006

Si din nou weekend

Saptamana asta a trecut foarte repede..probabil si pentru ca marti am fost liberi. Oricum, ziua de vineri a fost una obisnuita, unde toti am fost foarte (dar foarte) adormiti la ultimele ore-muzica si antreprenoriala. O minte de geniu le-a pus acolo in orar, probabil crezand ca ne lasa sa ne mai relaxam. Parerea mea e ca sportul era o alegere mai fericita ca ultima ora.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

In consecinta, nu am idei. Nu sunt in stare de mai mult in momentul asta, cred ca a fost seara regretelor. Mi-am amintit tot ce am pierdut vara asta, lucruri, persoane...chestii care nu se mai intorc sub aceeasi forma. Tot ce am castigat a fost experienta. Si asta poate fi un lucru bun, chiar foarte bun. Important e ca alegerile au fost ale mele, si cred ca ma bucur ca a iesit asa si ca acum sunt aici. Interesant..chiar si in postul asta m-am contrazis de doua ori. Cred ca ma duc sa ma culc.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fara nicio legatura cu ce am zis mai sus, am dat din intamplare peste un site interesant. Merita citit, daca stii engleza bine.

P.S.: Imi place mai mult fontul asta, nu stiu de ce, asa ca un timp nu o sa il mai folosesc pe cel obisnuit (pentru mine).

Thursday, November 16, 2006

o pisica=>o fiinta

Superba zi astazi, din toate punctele de vedere.Pe langa faptul ca soarele inca straluceste (m-am grabit cand am zis ca a venit iarna) , am avut parte de o surpriza foarte placuta.

Vivi scria ca i se pare cel putin ciudata si anormala pedepsirea unei persoane pentru ca si-a aruncat pisica de la etaj. Mie nu. Orice fiinta vie merita sa fie tratata cu respect de catre ceilalti, merita sa i se dea sansa unei vieti bune, merita afectiune. Cruzimea fata de animale nu ar trebui privita ca pe "o greseala", este mai mult decat atat. Mult mai mult. Toata lumea stie ca, in timp, lucrurile tind sa devina mai grave. Adica majoritatea hotilor recunosc ca au inceput prin a fura cate 2-3 mii de lei (vechi) sau cate o paine, si au ajuns pana la a fura masini sau alte bunuri relativ mari. Nu vad de ce politia nu ar trebui sa aplice aceeasi logica si in cazul chinuitorilor de animale. Azi arunci de la etaj pisica, maine bunica, pentru ca nu ti-a mai placut cum se uita la tine. Asa ca cel mai bine este sa te asiguri ca lucrurile nu vor degenera.

Oricum, e dificil sa pedepsesti pe cineva aici, in Romania, din aceste cauze. Ma indoiesc ca societatea ar observa si i s-ar parea ciudate astfel de lucruri. Doar iubitorii de animale se impotrivesc violentei, restul au o atitudine de mi-se-rupe-de-pisica-ta, care se simte in aer. Altfel nu imi explic cum pot oamenii sa treaca pe langa si sa nu intervina cumva. Si nu e chestia de nu-putem, e nu-vrem-si-nu-ne-pasa. Dar in America se poate, asa cum spunea si Relic Sun, profesoara mea de American English, insa acolo este o alta mentalitate.

Dar sa revin la subiect. Am vazut, pentru prima oara, semne puse pe spatiile verzi din cartierul meu, pe care scria maaaare: "ABANDONUL ANIMALELOR SE PEDEPSESTE PRIN LEGE CU AMENZI DE LA 200 LA 500 RON". Wow..prima actiune de acest gen in zona. Si mai e ceva: semnele sunt puse atat in apropierea raului (Arges) cat si in padure (Trivale). Oare acolo sunt abandonate (omorate) cele mai multe animale? Totusi sunt curioasa cum o sa amendeze vinovatii, ca paznici nu sunt, oamenii nu vor atrage atentia..dar macar este o initiativa, mai buna decat nimic. Si o amenda pe an tot inseamna ceva.

Tot astazi, dupa ce am vazut semnele, mi-am scos cainii la plimbare, lucru pe care nu il mai facusem de foarte mult timp (banuiesc ca le ajunge curtea, si in rest ii plimba sora mea), si mi-am amintit de bucuriile pe care ti le ofera viata, cu portia, in ambalaje mici dar demne de savurat si trait!

Ce poate face un anunt....sa surada ochii recunoscatori si prietenosi ai unui caine..si sa simti ca iarna e tot mai departe...

Tuesday, November 14, 2006

Poezie #1

Mi-a revenit astazi in minte o poezie, foarte cunoscuta in America si nu numai, scrisa de Robert Frost:

The road not taken


TWO roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth; 5

Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim,
Because it was grassy and wanted wear;
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same, 10

And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I kept the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way,
I doubted if I should ever come back. 15

I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I—
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference. 20

Am gasit si eu o poezie (desi recunosc ca nu am citit decat poeti romani, foarte putin straini), in sfarsit, in care ma regasesc 100%, pentru ca in viata fiecaruia exista momente in care nu stim pe ce drum sa apucam, si atunci il urmam pe cel mai popular, populat, cool, trendy, batatorit samd, desi cel corect este cel mai rar ales.
Alegerea noastra face diferenta, asa ne deosebim intre noi. Incercam sa zarim cat mai mult din urmari, ne facem calcule, facem ca totul sa para atat de exact, cand de fapt este abstract. Nu putem sa fim prevazatori si sa ne asteptam ca viata noastra sa decurga conform planului.

Poate tocmai asta o face atat de interesanta, neprevazutul.

P.S.: Am uitat sa precizez, poezia este nonconformista, ca si autorul care a scris-o.

Later edit: Mai e un citat genial, in aceeasi nota, din "Self-Relience"-ul lui R.W.Emerson:
"To believe your own thought, to believe that what is true for you in your private heart -is true for all men- that is genius."
And it truly is..

Intrebare intrebatoare

Voua nu vi se pare ca de cativa ani lumea tinde din ce in ce mai mult spre lucruri..mici?

Citeam intr-o revista ceva despre un laptop de doar 900 de grame, cu aceleasi caracteristici ca un laptop normal, sau poate chiar mai bune.
Telefoanele trebuie sa cantareasca cat mai putin, sa fie cat mai mici, usor de folosit, comerciale, perfomante.
Tigarile au devenit din ce in ce mai subtiri si cu numeroase filtre, care insa nu sunt prea folositoare (din pacate pentru cei care fumeaza).
Am vazut chiar un aragaz intr-un magazin, foarte usor, cu mentiunea "light"...ce poti face cu un aragaz, il scoti la plimbare??
Pana si cainii cat mai mici sunt la moda, ca sa ii poti tine in buzunar.

Nu generalizez, unele lucruri chiar sunt facute sa fie mari (televizoare de exemplu, cu diagonala cu cat mai mare-cu atat mai mare), dar poate imi explica si mie cineva de ce tigarile sunt mici? Sau cainii? Aia mari ce au, sunt mai urati, nu sunt practici?

Ironic este ca, pentru adolescenti, cat mai mare=cat mai dorit (cel putin asa zice profesoara mea de romana).
Oricum, cred ca oamenii s-au saturat sa care si atunci acele lucruri devin mici, iar lucrurile in care traiesc sau se deplaseaza devin (raman) mari.

Sunday, November 12, 2006

Weekend off-over and out

Un weekend foarte placut, o pauza scurta dar folositoare, ore de somn recuperate, rubedenii revazute, zii (de nume) serbata, familie reunita...ce mai, reusit acest sfarsit de saptamana. Sper sa se repete.

P.S.: Am si eu o problema cu trezitul..cred ca o sa urmez gestul lui Mircea Badea si o sa distrug si eu telefonul cu ciocanul, sa nu ma mai trezeasca atat de devreme, si mai ales sa nu mai insiste.

Later edit: Mi-am gasit servetelul norocos :D:D:D

Friday, November 10, 2006

Horoscop si brosuri

Astazi am aflat care este intrebarea care imi caracterizeaza existenta: “Oare?”

In afara de faptul ca am folosit-o ca intrebare predominanta in 2 posturi fara legatura intre ele, astazi mi-am citit horoscopul (nu obisnuiesc, dar din lipsa de activitate..) si la sfarsit se pune aceeasi intrebare. Cred ca incertitudinea ma caracterizeaza. Ma abtin sa scriu mai departe.

In cadrul uneia dintre multele activitati culturale si de informare ce au avut loc astazi (cu ocazia “Zilelor Colegiului”) in liceu, a fost adusa in discutie si “misiunea ECDL” – European Computer Driving Licence. De fapt, inceputul a apartinut unei scurte descrieri ale “primei diplome recunoscuta in Europa, care te ajuta sa obtii un loc de munca mai bun” (asta probabil in cazul in care angajatorii prefera Internet Explorer si Microsoft Office).

Ce este ECDL? Un standard de certificare a abilitatilor de utilizare a unui computer, introdus si creat de Consiliul European al Societatilor Informatice Profesionale (CEPIS).

Astfel, abilitatea de a folosi eficient un calculator poate fi certificata cu ajutorul acestor examene.


In total sunt sapte, un examen teoretic si sase practice:

1.Concepte de baza ale Tehnologiei Informatiei (IT)

2.Utilizarea computerului si organizarea fisierelor

3.Procesare de text

4.Calcul tabelar

5.Baze de date

6.Prezentari

7.Informatie si Comunicare


Examenele pot fi sustinute in orice ordine, oricand, insa in maxim 3 ani de la data inscrierii. Pentru a face parte din program, trebuie achizitionat un card ECDL, pe care este inscris orice examen promovat. Examenele pot fi sustinute numai la centrele acreditate din Romania, prezente aproape in fiecare judet. Odata completat cardul, cu toate cele sapte examene, acesta este trimis la centru si se elibereaza astfel Carnetul de conducere al calculatorului.


Acest examen atesta capacitatea utilizatorului de a opera pe computer, eventual de a programa (calculul tabelar-Excel), astfel incat majoritatea aspirantilor la un job bine platit in domeniul IT nu ar trebui sa intampine dificultati in abordarea subiectelor.


Partea ce mai interesanta a brosurii este cea in care sunt prezentate “Valorile fundamentale”. Sa dau cateva exemple:


-
Standarde internationale. Pretuim standardele si natura interculturala si internationala a programelor noastre

- Seriozitate. Credem cu tarie in capacitatea noastra de a facilita pregatirea tuturor pentru a aperticita la Societatea Informationala

- Cel mai inalt nivel de expertiza. Suntem in permanenta la curent cu ultimele noutati folosind cele mai bune resusrse academice si personale

- Credibilitate. Administram riguros si uniform calitatea si asigurarea standardelor.

- Etica. Ne dovedim integritatea in toate aspectele.

Si lista continua (deschidere spre nou, spirit de colaborare samd).

In ciuda tuturor brosurilor, siteurilor, aprecierilor din partea celor implicate, parerea generala a fost ca “trebuie sa fii nascut de 2 zile ca acest examen sa iti puna probleme”. Insasi utilitatea lui este pusa sub semnul intrebarii. Ma intreb de ce? Probabil termenul de ‘permis’ nu da bine in context. Si nici ‘Prima ta diploma recunoscuta in Europa’. Poate eu mai am una.


Oricum, lasand deoparte limbajul, acest examen este util. Daca tot nu este foarte dificil de obtinut, atunci o diploma in plus nu strica, nu? Mai ales una de recunoastere internationala. Poate la anul se vor inscrie mai multi doritori si de la mine din liceu.


Insa daca esti bine pregatit, nu mai conteaza aceste testari, jobul bine platit, obtinut in urma unui examen, e al tau oricum. Dar experienta, competitia, dau bine la CV.


Poate la anul il incerc si eu.

Thursday, November 09, 2006

Ganduri, sentimente si nimic mai mult

Pentru tine..
Din prima zi mi-ai intrebat daca te iubesc. Poate nu am fost sincera, iubirea vine in timp, dar oare tu ai fost mereu sincer cu mine? Oare felul tau de a te purta s-a schimbat peste noapte, odata cu aparitia mea in viata ta? Ar fi prea frumos sa fie adevarat. Sa fii tu oare o alta persoana, un om pentru care sa nu mai fac niciun compromis, langa care sa ma simt iubita, fericita, in siguranta? Sau e ca de obicei, stii doar sa minti frumos? Totul s-a schimbat. Candva am renuntat la cel pe care il iubeam pentru tine. Oare ma crezi cand iti spun ca am trecut peste el, ca l-am uitat? Oare e vreo sansa pentru noi?

Pentru mine..
Daca scriu, oare o sa ajung sa cred ca ceea ce simt, simt doar pentru el? Oare o sa fie prea tarziu cand o sa imi dau seama ca pierd incet incet ce am, pentru nimic, un vis, o dorinta, o speranta de mai bine? Oare existenta noastra umila, de oameni, care prin natura suntem supusi greselii, plini de profan in rutina cotidiana, presupune asumarea greselilor si acceptarea compromisurilor? Si daca da, atunci ar trebui sa acceptam fara sa ne opunem, fara sa mai ducem acea batalie -pentru care ne nastem, ne formam si in final murim-, batalia cu noi insine?

Pentru el..
Crezi ca mai are sens ceva, orice? Oare putem sa renuntam la amintiri si sa trecem peste sentimente? Eu stiu ca acum nu pot..tu poti?

Oare?

Saptamana "Happy celebrate"

Duminica a fost balul. Luni eram mult prea obositi sa mai venim la scoala. Marti trebuia sa avem lucrare la fizica, asa ca la majoritatea orelor trebuia sa invatam. Miercuri a fost ziua noastra (a mea in special, si sunt plina de modestie cand afirm asta :P). Joi ne-am pregatit pentru vineri. Vineri, adica maine, este ziua liceului meu, asa ca orele se vor termina la ora 11, si vor avea loc "evenimente culturale de maxim interes" (pentru mai multe informatii, siteul liceului va poate ajuta, la sectiunea "Evenimente") organizate de diversele catedre. In fond, trebuie sa sarbatorim din plin, asa ca ne vom prezenta la laboratorul de biologie, cu referate si poezii (ma simt de parca sunt in clasa I si ma duc la serbare) "Din lumea animalelor". Si, apoi, este obligatoriu sa nu ratam evenimentele sportive, unde baietii au nevoie de tot sprijinul nostru pentru a castiga partidele de sah, de ping-pong si de handbal/volei/fotbal pe care le vor disputa.

Concluzia? Maine imi incep weekendul mai devreme, fericita ca saptamana asta a fost foarte libera! Asa se anunta si inceputul saptamanii viitoare, cand marti au loc cercurile. Din nou, stat acasa. Dar asta este doar linistea dinaintea furtunii: tezele.

Tuesday, November 07, 2006

Dragostea

Si pentru ca am citit un articol destul de interesant aici ,m-am gandit ca ar fi o idee buna sa postez cel mai frumos mass pe care l-am primit pe aceasta tema, desi vechi-mereu de actualitate, emotiile si sentimentele ramanand aceleasi intre un baiat si o fata:

" Fata il intreaba pe baiat: "Iti plac ?"El a raspuns: "Nu" Ea l-a intrebat:
"Ma gasesti draguta ?" El a raspuns: "Nu" Ea l-a intrebat: "Ma aflu in
inima ta ?" El a raspuns: "Nu" Pentru ultima data, ea l-a intrebat: "Daca
plec, vei plinge dupa mine ?" El a raspuns: "Nu" Ea a plecat trista. Si
atunci el a prins-o de mina, spunandu-i: "Eu nu te plac, eu te iubesc. Nu
te gasesc draguta, te gasesc superba. Tu nu esti in inima mea, tu esti
insasi inima mea. Eu nu voi plinge dupa tine daca pleci, eu voi muri dupa
tine. " "

Oare chiar a fost real dialogul? Oare chiar exista baiatul care sa fie atat de calculat, direct, romantic, atent, inteligent, iubitor? Si oare ce primeste in schimb,acelasi lucru? Oricum, cine a scris massul cu siguranta a trait ceva atat de profund si frumos cum este dragostea..

Monday, November 06, 2006

Seara cea mare

Aglomeratie, sonorizare proasta, dar mult chef de distractie. Asa a inceput balul nostru, organizat ca in fiecare an intr-o discoteca destul de mare din Pitesti. Dupa aventura de la intrare, unde trebuia sa fii controlat la sange, urma inghesuiala de inceput din interior, cand toata lumea isi cauta mesele, canapelele, colegii si prietenii.

Insa toate au fost date uitarii curand, o data cu inceperea concursului in urma caruia se desemna Miss Odobescu 2006. De cativa ani concursul de Mister a fost dat uitarii, ramanand astfel mai mult timp pentru ca frumoasele boboace sa isi etaleze cunostintele. Niciodata nu au existat probe dificile la acest concurs, asa ca, si anul acesta, au trebuit sa raspunda doar la cateva intrebari de cultura generala, sa prezinte rochii de seara si o proba libera, la alegere, in care puteau sa faca orice. Majoritatea au ales sa danseze, dar au existat si cateva care au cantat. Desigur, totul s-a lungit, pana cand lumea a inceput sa se plictiseasca sa isi sustina favoritele, si astfel, dupa 3 ore au venit si premiile concursului. Alegeri potrivite facute de juriu, si asa, avem o noua Miss Popularitate si o noua Miss Odobescu, la aproape 2 luni de la inceperea anului scolar.


Si asa, dupa 3 ore, distractia abia incepea. Invitati speciali: Fly Project. Au cantat, am dansat, in piscina cu spuma, pe ring, oriunde. Pacat de sonorizare, care lasa de dorit. Insa totul a fost perfect, deoarece au stiut sa intretina atmosfera, alaturi de animatoare (pe care baietii le-au admirat continuu..cica studiau miscarile, in scopuri educative). Pacat ca recitalul nu a tinut decat o ora.

In continuare, la discoteca, s-au facut dedicatii, au fost puse melodii apartinand tuturor genurilor muzicale, iar la sfarsit, niste manele care erau destul de ciudate. Oricum nu mai conta, pentru ca toata lumea protesta...era abia 12:30 si ei deja ne dadeau afara.

Dar a fost frumos! Si scriu asta cu un zambet larg pe fata, pentru ca in afara de muzica, atmosfera etc, au mai fost si alte parti frumoase, care au facut ca unele detalii sa treaca neobservate. Insa pentru completare, Drojdie a scris mai multe.

Si asta e povestea balului din Odobescu. Care sper sa se repete, poate si mai reusit, la anul :D

P.S.: Multumiri Andreei pentru poze si pentru ca ne-a invoit astazi de la scoala :D




Sunday, November 05, 2006

Noapte alba peste tot!

De cateva zile vreau sa scriu ceva despre celebra "Noapte alba" organizata in Bucuresti, dar nu am avut ocazia. Daca la noi in Romania se organizeaza astfel de evenimente pentru un maraton cinematografic, in cadrul caruia au rulat filme ale regizorilor romani, in Amsterdam a fost organizat un eveniment asemanator pentru a celebra "Noaptea muzeului", al saptelea an consecutiv. Fiind foarte bine organizat si in trecut, anul acesta au fost ceva mai mult activitati si pentru persoanele care nu vorbesc limba locala, muzica, bautura si mancare din plin. De asemenea, au fost prezentate si anumite expozitii ale Muzeului National. Asa ca in luna Noiembrie, lumea socializeaza in functie de orasul sau zona in care se afla. Important este ca fiecare tara tine la valorile proprii si le promoveaza in moduri uneori asemanatoare pentru a avea un succes cat mai mare. Pentru mai multe mai informatii despre "n8"-ul nordic: link

Saturday, November 04, 2006

Si toamna pe cand?

M-am trezit de dimineata si nu mi-a venit sa cred cand m-am uitat pe fereastra..Ninsese!!! Am lipsit doar o zi de la scoala din cauza unui vaccin -in care am dormit fara sa imi pese de vremea de afara-, cu o zi inainte admirasem frunzele cazute si astazi era zapada peste tot! Cautam cu privirea mozaicul auriu dar nimic...anul asta toamna a fost mult mai scurta. Nici nu am apucat sa ma bucur de ultimul soare :(.

Dar cand ma intorceam acasa, leganata de masina care traversa curajoasa gropile orasului, pe ritmuri "relaxante" de manele (taximetristi, deh), m-am dus cu gandul la verile petrecute acasa. In curte, in casuta aceea de lemn pe care o cunosteam atat de bine, vecinii ascultand muzica, mama citind si tata ingrijind florile..cea mai frumoasa perioada. Toata lumea se simte bine. Indiferent de zgomote, de vreme, de dispozitie. Pur si simplu, natura te incanta.
Dar asa nu e completa. Vreau toamna. Vreau sa o vad imbatranind. Am vazut-o intinerita, am vazut-o in toata splendoarea, acum o vad moarta. Ciclul nu este complet.

Poate la anul.

Balul...

Balul Bobocilor..un bal indelung asteptat de elevii de clasa a IX-a, asteptat de elevii de clasa a X-a-care rasufla usurati, in sfarsit se pot distra in voie, fara sa mai fie priviti de mii de ochi-, privit cu scepticism de elevii de clasa a XI-a si neinteresant pentru elevii de clasa a XII-a -care au ceva mai bun de facut, cum ar fi pregatiri pentru Balul Absolventilor-. Cand esti boboc, este balul tau. Daca esti baiat, e mai usor, pentru ca experimentezi din plin viata de liceean, te distrezi alaturi de noii colegi si, de ce nu, noile cuceriri, care obligatoriu sunt din randul boboacelor.


Dar daca esti fata...situatia se schimba putin, insa totul depinde de indrazneala, de aspect si, in final, de fire:petrecareata, timida, deschisa. Te pregatesti din timp, haine, coafura, te asiguri ca esti perfecta pentru marea seara. Si acolo ce gasesti? O mare de baieti beti (dupa concursul de miss-mister, de preferat), fete care nu sunt nici ele departe de a atinge euforia lui Bachus, o trupa venita pe bani multi care lalaie niste melodii care de multe ori nu sunt agreate decat de un sfert din public, sau, si mai rau, cateva manele, ca deh, baut te ung pe suflet. Si apoi, pe la ora 12, cand petrecerea e in toi, toata lumea e destinsa, concursurile lungi si plictisitoate s-au terminat, te asezi in sfarsit langa baiatul/fata cu care ai dansat, si ii auzi pe profesorii care te dau afara, zicand ca s-a terminat.


In fiecare an asa a fost la balurile organizate in liceul meu. Partea cu adevarat placuta venea abia dupa ce plecam de acolo, si, insotita de colegii mei, ne indreptam spre casa unui dintre noi si petreceam pana nu mai puteam (de somn ;)) ). Fara sa simtim nevoia sa bem ceva. Ne simteam bine ca eram impreuna, ca dansam. Desi o bere, doua, trei, nu strica nimanui, nu? :D


Ce vreau sa zic in postul asta? Ca la bal e grozav, insa nu va faceti iluzii prea mari. Nu o sa va intalniti marea dragoste (in 98% din cazuri), poate doar o sa reusiti sa va faceti gelos/geloasa partenerul/partenera. Dar o sa fie frumos, nu o sa regretati, decat ca era prea inghesuiala si ca a durat prea putin. Va trebuie doar o bere inainte ;)

Me, myself and I

Poate pentru ca sunt de parere ca atunci cand citesti ceva trebuie sa ajungi sa te identifici cu persoana care scrie, am sa public cateva informatii personale. Locuiesc intr-un oras destul de mic, dar extrem de aglomerat. Nici nu stiu de unde au aparut atatea masini. Acum cateva luni nu era asa. Mama zice ca este din cauza usurintei cu care se obtin creditele si nevoia oamenilor de a se deplasa, de a avea o masina proprie, pentru ca, daca nu ai masina nu esti mare si tare, nu? Oameni pentru care obiectele au o valoare imensa. Invat intr-un liceu bun, care spre deosebire de celelalte doua licee demne de luat in seama, se afla undeva la periferie- semanand cu un liceu de cartier-si nu in centrul orasului. Ce este de remarcat este ca, desi fiind situat intr-un cartier al persoanelor de etnie rroma (alta decat a mea, eu fiind romanca 100%), nu vezi prea multe persoane diferite de tine in liceu. Cred ca standardele ridicate sunt de vina. Locuiesc intr-o casa aflata la cinci minute de cel mai mare parc din oras, si asta poate fi o binecuvantare, uneori.Ca sa nu mai zic ca fac cincisprezece minute pe jos pana in centru si o jumatate de ora pana la liceu. Imi place. Si asta. Desi nu pot sa zic ca imi displac foarte multe lucruri in viata asta, nu ma consider o optimista, doar o realista, care prefera, in ciuda profilului (matematica-informatica intensiv), sa gandeasca mai mult decat trebuie uneori.


Prefer sa stau uneori si sa visez, sa ma desprind de lumea rece in care traim, chiar daca suntem inconjurati de prieteni, de apropiati, de oameni in general. Cand in inima nu este nici un 'THE special one', nimic nu poate sa umple golul acela. Mai ales dupa o despartire dureroasa. Timpul vindeca totul? Superficial. Asa ca iubesc subiectivismul, lumea, prietenii, profesorii, liceul, animalele (ale mele, in special :P), muzica...totul.


Oricat de rau e, oricat de greu e, un zambet rezolva totul.

De ce blog?

Pentru ca am vrut sa imi exprim si eu parerile, opiniile, gandurile. Blogosfera este plina de contraziceri. Unii zic ca sunt putin bloggeri care merita sa fie bagati in seama, ca sunt multi agramati. Poate nu este chiar asa. Poate unele voci, chiar daca nu avizate, merita sa se faca auzite. Parerea mea este ca un blog creste in timp. Traficul nu este totul. Cred ca este mai important sa fii citit de persoane care sa ramana cu ceva dupa si sa se intoarca, decat sa ai sute de vizitatori care nu se mai intorc. Inevitabil, apar si critici. Tot ce conteaza este ca numarul aprecierilor sa depaseasca numarul nemultumitilor. Regula e simpla: nu iti place un blog, nu te intorci.


Am exemple in ceea ce priveste netul in general. Acum doi ani, un foarte bun prieten si-a facut blog. Nimic neasteptat, avusese deja cateva siteuri, de muzica, pentru clasa, de intretinere etc. Insa nici nimic spectaculos. Posturi mici, stiri copiate de pe alte siteuri de specialitate si necomentate de el, poze fara nicio explicatie, ce mai, nu merita sa te intorci pe siteul lui. Tot ce il interesa era sa aiba trafic. De ce? Pentru ca avea nevoie de o recunoastere rapida. Am continuat sa il citesc, deoarece imi este prieten, suntem colegi, am vrut sa il sustin, sperand sa creasca si in calitate. Nu a fost asa. Oricate massuri a trimis pe Y!msg, oamenii il vizitau o data si nu se mai intorceau, nu merita. Acum, dupa atata timp, este in aceeasi situatie. L-a ajutat o cearta cu zoso, pe care a publicat-o. L-au ajutat anumite linkuri. Dar nimic important.


Pe mine, insa, m-a ajutat. Plictisita de blogul lui, acelasi in fiecare seara, am hotarat sa intru si pe altele, din blogroll, sa vad cum scriu si ceilalti iubitori de exprimari directe. Am fost uimita sa descopar ca mai sunt si altii cu alcelasi mod de gandire ca al lui, dar mai sunt si unii care merita sa fie cititi. Si asa, dupa sase luni, am ajuns sa am un folder plin cu adrese de bloguri, la care ma intorc in fiecare seara, pentru a absorbi putin din viata lor, atat cat o publica.
Dar sa ma intorc la ideea pe care am exprimat-o mai sus. Blogosfera e plina de contraziceri. Am observat ca citesc niste bloggeri care se injura reciproc, desi toti au cate un cuvant greu de spus. Eu ii cred, ii citesc, le aloc timp din viata mea (propria mea alegere), dar ei nu considera ca ceilalti sunt egalii lor. E ciudat. Dar, daca nu ar fi loc de polemici, nu ar fi loc de ceva mai bun, de progres.


Asa ca, de ce blog? Pentru ca imi place!

P.S.: Nu am de gand sa trimit massuri cu adresa blogului, nu am de gand sa numar vizitatorii. Astept sa creasca singur. Cel mult o sa trimit cateva emailuri altor persoane care au bloguri. Commenturile sunt deschise!

Hai noroc!

Primul blog...primul post...prima emotie....prima critica..prima apreciere..astea nu se uita niciodata. Prima Coca-Cola se uita!


Later edit: Multumesc Buddha , We3d si Drojdie pentru sprijin!


 
                                                      Website Counter