Pentru prieteni
La inceputul anului mi-am propus ceva. Ca pana in decembrie o sa cunosc foarte multi oameni noi. Oameni cu care in mod normal nu as fi schimbat nici doua vorbe. Oameni.
Asa ca am inceput sa ies si prin alte locuri, nu numai prin acele parti pe care le cunosc atat de bine, care nu mai au niciun secret. Pentru ca nu prea aveam idee de unde sa incep, am zis ca cel mai bine imi intreb prietenul daca nu vrea sa mai imi prezinte vecini, rude, prieteni. Si asa am cunoscut multa lume. Din diferite cartiere, din anumite cercuri, anturaje, medii, in care fiecare se comporta firesc, insa pentru un strain modul de manifestare a diferitelor stari parea ciudat. Poate si varsta lor isi spunea cuvantul, dar in general am ramas dezamagita. Lucru clar, majoritate baietilor vor numai cateva lucruri de la fete, de la alte persoane in general, si nimic altceva. Deci, incet-incet am renuntat. M-am multumit cu prietenii mei langa care nu ma simt o straina.
Asta pana astazi. Cand credeam ca nimic nu ar mai putea salva promisiunea facuta pe 1 Ianuarie 2006, cineva mi-a dat peste nas. M-a facut sa imi dau seama ca mai sunt oameni care te inteleg, care gandesc ca tine, care apreciaza aceleasi lucruri. Oameni placuti. Din toate punctele de vedere. Alaturi de care ai putea sta oricat, fara sa te plictisesti.
Vorbaret, zambitor, cu un simplu salut, mi-a (re)adus zambetul larg si mi-a inveselit ziua si asta spune totul. Un om adevarat si nu numai din motivul asta. Stie sa faca lumea un loc placut.
Probabil prietenii sunt cel mai de pret bun. Mai ales ca nu sunt ai nostri, doar stam langa ei, convietuim, ne ajutam. Totul este o simpla optiune..eu il aleg sa fie cel mai bun prieten al meu si invers. Si profitam cat putem de mult.
Anul asta mi s-au cam terminat sarcinile, promisiunile.Acum incep sa ma gandesc la noi provocari pentru la anul, cand sper sa am parte de aceleasi bucurii pe final, pentru ca numai dupa ce ai trecut prin mai multe lucruri neplacute, inveti sa le apreciezi cat poti de mult pe cele placute.
Asa ca am inceput sa ies si prin alte locuri, nu numai prin acele parti pe care le cunosc atat de bine, care nu mai au niciun secret. Pentru ca nu prea aveam idee de unde sa incep, am zis ca cel mai bine imi intreb prietenul daca nu vrea sa mai imi prezinte vecini, rude, prieteni. Si asa am cunoscut multa lume. Din diferite cartiere, din anumite cercuri, anturaje, medii, in care fiecare se comporta firesc, insa pentru un strain modul de manifestare a diferitelor stari parea ciudat. Poate si varsta lor isi spunea cuvantul, dar in general am ramas dezamagita. Lucru clar, majoritate baietilor vor numai cateva lucruri de la fete, de la alte persoane in general, si nimic altceva. Deci, incet-incet am renuntat. M-am multumit cu prietenii mei langa care nu ma simt o straina.
Asta pana astazi. Cand credeam ca nimic nu ar mai putea salva promisiunea facuta pe 1 Ianuarie 2006, cineva mi-a dat peste nas. M-a facut sa imi dau seama ca mai sunt oameni care te inteleg, care gandesc ca tine, care apreciaza aceleasi lucruri. Oameni placuti. Din toate punctele de vedere. Alaturi de care ai putea sta oricat, fara sa te plictisesti.
Vorbaret, zambitor, cu un simplu salut, mi-a (re)adus zambetul larg si mi-a inveselit ziua si asta spune totul. Un om adevarat si nu numai din motivul asta. Stie sa faca lumea un loc placut.
Probabil prietenii sunt cel mai de pret bun. Mai ales ca nu sunt ai nostri, doar stam langa ei, convietuim, ne ajutam. Totul este o simpla optiune..eu il aleg sa fie cel mai bun prieten al meu si invers. Si profitam cat putem de mult.
Anul asta mi s-au cam terminat sarcinile, promisiunile.Acum incep sa ma gandesc la noi provocari pentru la anul, cand sper sa am parte de aceleasi bucurii pe final, pentru ca numai dupa ce ai trecut prin mai multe lucruri neplacute, inveti sa le apreciezi cat poti de mult pe cele placute.
posted by Anca at
1:30 PM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home