Ganduri, sentimente si nimic mai mult

Pentru tine..
Din prima zi mi-ai intrebat daca te iubesc. Poate nu am fost sincera, iubirea vine in timp, dar oare tu ai fost mereu sincer cu mine? Oare felul tau de a te purta s-a schimbat peste noapte, odata cu aparitia mea in viata ta? Ar fi prea frumos sa fie adevarat. Sa fii tu oare o alta persoana, un om pentru care sa nu mai fac niciun compromis, langa care sa ma simt iubita, fericita, in siguranta? Sau e ca de obicei, stii doar sa minti frumos? Totul s-a schimbat. Candva am renuntat la cel pe care il iubeam pentru tine. Oare ma crezi cand iti spun ca am trecut peste el, ca l-am uitat? Oare e vreo sansa pentru noi?

Pentru mine..
Daca scriu, oare o sa ajung sa cred ca ceea ce simt, simt doar pentru el? Oare o sa fie prea tarziu cand o sa imi dau seama ca pierd incet incet ce am, pentru nimic, un vis, o dorinta, o speranta de mai bine? Oare existenta noastra umila, de oameni, care prin natura suntem supusi greselii, plini de profan in rutina cotidiana, presupune asumarea greselilor si acceptarea compromisurilor? Si daca da, atunci ar trebui sa acceptam fara sa ne opunem, fara sa mai ducem acea batalie -pentru care ne nastem, ne formam si in final murim-, batalia cu noi insine?

Pentru el..
Crezi ca mai are sens ceva, orice? Oare putem sa renuntam la amintiri si sa trecem peste sentimente? Eu stiu ca acum nu pot..tu poti?

Oare?