Sagapo!

O banca, intr-un parc gol. O sticla de apa zace parasita langa tigara stinsa in uitare. Este noapte..tarziu. O umbra se contureaza pe iarba proaspat udata. Se aseaza pe banca. Ofteaza. O lacrima ii atinge mana. Asta spune totul, este oglinda suferintei lui. Au trecut numai cateva luni de cand ii spunea ca este totul pntru el, ca viata lui s-a schimbat, ca vrea sa fie a lui pe veci. Si au trecut numai cateva saptamani de cand ea ii promisese totul, de cand ii raspunsese senin, ca si ea simte acelasi lucru. Si acum? El pleca, ea pleca..drumurile se desparteau. Isi sterse lacrima, se ridica, si pleca gandind .. ca suferinta ii va fi indulcita de alte promisiuni, ale altei fete, in alt oras.

Cu perna tinuta strans in brate, la fereastra, cu gandul la el, ar vrea sa schimbe totul. Ar vrea sa mai incerce o data, de data asta oferind totul. De data asta fiind deschisa si sincera. Ca la inceput. Pentru ca impreuna erau unul, si nimic altceva nu mai conta. Unde sunt acum orele acelea pe care le petreceau vorbind despre nimicuri, in ochii altora, dar care insemnau lumea intreaga pentru ei? Unde sunt sentimentele ce ii legau? Unde sunt prietenii aceia care te sprijina in momentele grele, care te impaca, care te ajuta? Vroia sa fie singura...singura cu el, cu amintirea lui, cu gandul la el..desi nu se va mai intoarce niciodata. Nu va mai trai acelasi lucru, iar, alaturi de el.

Si asa se incheie un nou capitol al cartii, al povestii lor. Ultimul. De la inceput pana la sfarsit, un vis...ireal in final.