Sperante de sarbatori..

Viata surprinde din nou. Cine ar fi crezut ca o sa plec la anul in Olanda, in cadrul unui schimb de experienta cu elevii de acolo? Sau ca profesoara de engleza (originara din America), ne va invita pe mine si pe o colega pentru cateva saptamani in Los Angeles? Sau ca voi merge din nou sa imi vizitez matusa in Franta? Sau ca o sa am atat noroc..chior.

Doar cateva din planurile de viitor. In momentul asta nimic nu ma retine aici. Vreau sa plec, sa cunosc cat mai multe, sa imi dau seama ce vreau sa fac cu viata mea, cu viitorul meu, cu scoala, cu blogul, cu motanul si lista continua in mintea mea.

Se apropie Craciunul. Spiritul trebuie sa patrunda pana si intr-o inima de gheata, si sa o topeasca, asigurandu-i fiinta de caldura oamenilor din jur. Dar iata ca acum, in momentele in care ar trebuie sa fim atat de fericiti, plangem nenorocirile altora. Ne pare rau de ei, familii destramate, suflete pierdute..ce mai, oameni pentru care sarbatorile de anul acesta vor avea un gust amar, amintindu-si de ele toata viata. Unii se impaca, altii se despart, altii mor.

Suntem alaturi de tine, nu uita. Prietenii adevarati te vor strange mereu in brate si te vor ajuta sa treci peste momentul asta. Mai multe nu mai spun, doar ca merita sa ne lasi sa fim acolo, sa ne lasi sa fim noi, sa fii tu. Nimic nu ii va aduce inapoi, stiu asta..dar magaierile si sprijinul de care ai atata nevoie sunt in fata ta. Deschide ochii..deschide sufletul si totul va fi bine. Promitem.

Toate se rezolva in final. Cel putin trebuie sa speram. Speranta nu moare, pentru ca daca ar face-o, nu am mai exista, ca oameni.